Cronici

„O mie de motive” este doar un pretext pentru reperele fericirii, mai ales când spectatorii și actorul ajung la un milion de motive, chiar dacă uneori viața ne provoacă depresii și tentative de suicid.

E atâta căldură, atâta umanitate, musteşte de sinceritate spectacolul cu O mie de motive, nimic nu e fals în intimitatea şi desfăşurarea lui.

Spectacolul este precis și sigur prin intensitatea cu care atât actorul, cât și regizorul luptă cu rutina, cu repetarea unor momente, prin tenacitatea cu care își doresc să surprindă de fiecare dată.

În O mie de motive asistăm la un one-man show cu de toate: râdem, participăm, ne distrăm, dar cred că mai ales ne întrebăm: dar eu ce motive am să trăiesc?

”O mie de motive” este un spectacol terapie pentru că îți încarcă sufletul de bine, însă te ajută să și descarci ceea ce te apasă în acel moment.

O mie de motive a fost pentru mine jackpot-ul, o surpriză colosală, un extaz dramatic și o bucurie.

O fi, oare, pentru că spectatorii teatrului independent (fiindcă acolo se produc aceste spectacole) au devenit mai răbdători, mai atenți, mai dispuși să intre în starea deloc căutătoare de spectaculos a urmăririi unui om singur pe scenă, care construiește lumi doar din cuvinte fără răspuns și propriul corp?

Florin Pierisc jr. si Horia Suru  ne spun despre lucrurile minunate despre care merita sa vorbesti si pe care sa le incerci intr-o viata, in spectacolul O mie de motive, la POINT.

Povestea e emoționantă și amuzantă, dar nu asta vă va ține pe scaune timp de-o oră jumate. Ar fi oribil din partea mea să vă dezvălui felul în care veți deveni, doar pentru că sunteți acolo, parte din O mie de motive.

Mergeți să vedeți piesa. O să plecați cu cel puțin un motiv de recunoștință. Și o să vă ascuțiți simțurile. O să vedeți promoroaca și o să zâmbiți. O să vreți să o treceți pe listă.

„O mie de motive” nu e o rețetă a fericirii sau a succesului garantat în viață și nici nu e un spectacol cu happy-ending.

O mie de motive e un spectacol al improvizației. Dar ce spectacol! Florin Piersic Jr. și Horia Suru s-au întâlnit la jumătatea drumului, adică în … sală.

O mie de motive poate fi considerat un spectacol atipic, sofisticat în francheţea lui aparent simplă, neconvenţional şi puţin ieşit din limitele graniţelor fixe dintre spectator şi protagonist, asociate de obicei unei puneri în scenă tradiţionale.

50 de motive ca să vezi “O mie de motive” şi să afli care-i treaba cu fericirea

Am o mie de motive pentru care stiu sigur ca trebuie sa vezi spectacolul asta. Nu pentru ca “te invata”, ci pentru ca iti schimba perspectiva. Si te aduce, la propriu, in poveste, pe scena, locul in care totul se poate schimba si personaliza in functie de tine.

O mie de motive e o poveste despre cum ne salvăm încercând să-i salvăm pe alții și despre ce pierdem sau cum riscăm chiar să ne pierdem în timp ce suntem salvatori.