Cătălina Miciu despre O mie de motive

posted in: Cronici | 0

*

Cătălina Miciu scena9.ro

Un one man show cu Florin Piersic Jr. trebuie să fie trecut în orice carnet de spectator care se respectă. Textul lui Duncan MacMillan, în regia lui Horia Suru, creează cadrul perfect pentru modul de joc și joacă ale lui Florin: și-alege pe scenă rolul ăsta de mare povestitor, ajutat fiind de vocea captivantă și de expresivitatea corporală. Pare că nu e niciun deranj pentru el să joace (dar nu vă lăsați păcăliți, rolul pe care îl face în Q.E.D. este magnific și n-are de-a face cu ce vedeți la teatru) – de altfel, jumătate din timpul spectacolului m-am întrebat dacă nu e totul o farsă, dacă nu va veni momentul când va spune stop, hai că am glumit, nu așa începe showul.

Când copilul-personaj află la șapte ani că mama lui are o tentativă de sinucidere, începe să compună o listă de cât mai multe motive pentru care merită să trăiești. Desigur, banalități cotidiene, mici plăceri (înghețată, bătaie cu perne); cu timpul, lista sare de 267.512 motive și este modelată în funcție de oamenii pe care îi întâlnește în viață (să împrumuți o carte persoanei pe care o iubești, să asculți pentru prima oară un vinyl). Povestea e emoționantă și amuzantă, dar nu asta vă va ține pe scaune timp de-o oră jumate. Ar fi oribil din partea mea să vă dezvălui felul în care veți deveni, doar pentru că sunteți acolo, parte din O mie de motive. Și nu o voi face, pentru că teatrul e în primul rând despre bucuria descoperirii. Pot doar să vă sfătuiesc să lăsați acasă inhibițiile sociale. Și să vă spun că veți avea parte de unul dintre cele mai bune soundtrack-uri de la un spectacol de teatru.