Nona Rapotan despre Crocodil
Crocodil e un spectacol cu personalitate, bine structurat, gândit în profunzime, în care actorii au șansa să-și pună în valoare versatilitatea, dar și știința jocului cu emoții.
Bookhub despre Amphitrion 38
La Amphitrion ´38 e valabilă zicala „Când zeii tac, vorbește lumea/necredința.”. Oricât de mult și-ar dori omul să fie parte din lumea zeilor e conștient că ceea ce îi este interzis trebuie să rămână ca atare.
Carmen Neamțu despre Don Juan se întoarce de la război
Spectacolul arădenilor începe cu un potop de frunze care cad pe scenă, în timp ce proiecţia copacului e imaginea de final a montării. Muzica lentă aduce un plus de melancolie atmosferei.
Nona Rapotan despre Vlaicu Vodă
Vlaicu Vodă la Teatrul Excelsior va fi comentat, criticat, va fi… intrat deja în marea carte a teatrului românesc.
Nona Rapotan despre FAD
F.A.D. este un spectacol de revăzut, e unul dintre cele pe care le porți cu tine prin lume până când intri din nou în sala de teatru. E contemporan, e cu și despre spaimele noastre, e despre cum nu ne trăim viețile.
Maria Hulber despre FAD
Recenta premieră națională din repertoriul Teatrului Regina Maria din Oradea, F.A.D. (Noduri și plăci), pusă în scenă după o piesă semnată de scriitoarea britanică Nicola Wilson, surprinde prin ineditul abordării unui subiect pe cât de complex, pe atât de delicat.
Răzvan Rocaş despre FAD
F.A.D. (Noduri şi plăci) este un spectacol dificil de urmărit prin prisma tematicii pe care o urmăreşte, altminteri realizarea spectacolului este una de lăudat din toate punctele de vedere: regizorală, actoricească şi muzicală.
Mircea Morariu despre FAD
„Nodurilor și plăcilor” din titlul original al piesei lui Nicola Wilson regizorul Horia Suru le preferă succesiunea de noduri și catalize despre care vorbea odinioară Roland Barthes.
Nona Rapotan despre Vania şi Sonia şi Maşa şi Spike
Spectacolul a luat premii la diferite festivaluri și pe bună dreptate. Bine, din punctul meu de vedere, ar mai fi putut lua. Actorii sunt mari, buni și dau dovadă de o știință a jocului greu de regăsit în alte montări din care ei fac parte.
Oana Rapotan despre FAD
F.A.D., noduri și plăci reprezintă prima piesă de teatru a scriitoarei britanice Nicola Wilson, montată în premieră națională la Oradea, în stagiunea 2017 – 2018.
Camelia Busu despre FAD
Titlul original a fost înlocuit de acronimul „F.A.D.”, care înseamnă Familial Alzheimer`s Disease și se referă la o subcategorie a bolii Alzheimer, caracterizată prin debutul precoce și prin faptul că gena este transmisă ereditar.
Ioana Săndulescu despre Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François, după Gargantua și Pantagruel
Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François, după Gargantua și Pantagruel, este o invitație aproape terapeutică de a te debarasa de tensiunile cotidiene înainte de a intra în sală.
Nona Rapotan despre Refugiul
Refugiul e un spectacol care-ți cere timp special pentru reflecție, un spectacol care te scoate din zona de confort și te forțează să-ți cauți singur răspunsurile la întrebări legate de dorințe și plăceri personale. Și e printre puținele spectacole pe care vreau să-l revăd.
Nona Rapotan despre ActOrchestra
ActOrchestra este un show, din toate punctele de vedere. De neîncadrat într-un tipar – nu-i poți spune musical, după cum nu este nici pantomimă pură -, jocul celor trei actori este unul al prezenței, al lui aici și acum.
Laura Păuleț despre O mie de motive
Mi-a picat ciudat toată experiența deaseară. M-a pus față în față cu niște repere identitare pe care am luptat să le câștig și le-am pierdut.
Nona Rapotan despre Don Juan se întoarce de la război
Don Juan se întoarce de la război este o interpretare în cheie postmodernă a dragostei: până la urmă, și astăzi suntem mai multe femei decât bărbați, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că s-ar putea să se anunțe la orizont un nou război.
Mihai Brezeanu despre O mie de motive
Esenţială e esenţa unui om care se opune resemnării. Care îşi scotoceşte mintea, inima, imaginaţia pentru a găsi motive în favoarea zâmbetului, în favoarea binelui, în favoarea vieţii.
Dana Țabrea despre O mie de motive
Percepţia noastră şi valoarea cu care investim lucrurile sunt esenţiale atunci când dăm sens vieţii. Viaţa are sens doar pentru că omul îi conferă unul.
Oltița Cîntec despre O mie de motive
O mie de motive înseriază artistic, cu emoție, multitudinea de motive pe care cineva le-ar putea avea pentru a învinge melancolia și tristețea maladive.
Special Arad despre Don Juan se întoarce de la război
„Nu se ştie dacă Don Juan, ca personaj istoric, a trăit cu adevărat. Însă dacă acest tip – al lui Don Juan – a existat vreodată, atunci este sigur că există şi astăzi şi va exista întotdeauna.”
Nona Rapotan despre Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François
Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François e o bună formă de detașare și de deconectare de la tot ce înseamnă zumzet cotidian și inutil în prezentul continuu din care facem parte.
Oana Bozgaru despre Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François
Despre Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François se poate spune în primul și în primul rând că e un spectacol făcut cu multă bucurie, din care răzbate energia unor tineri actori pe care nici nu-i recunoști dincolo de machiaj și de costume.
Mădălina Mihai despre O mie de motive
O mie de motive e un spectacol care confirmă fără echivoc vorba care spune că actorii sunt doctori care operează pe suflet. Un spectacol care schimbă în bine felul în care ne raportăm la propriile emoții, valoarea pe care o dăm lucrurilor mici.
Laura Ivăncioiu despre O mie de motive
E despre depresie, dar nu e neapărat o piesă tristă. Mă rog, eu am plâns, dar eu plâng des la teatru. Am şi râs. Și este o înșiruire de motive să trăiești, o mie de lucruri, emoții, oameni, situații care fac viața frumoasă.
Andreea Lupu despre O mie de cuvinte
mie de motive este un one-man show care ne atrage într-un joc interactiv al poveştii. O poveste sinceră.
Oana Medrea despre Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François
Mărturii asupra celor întâmplate timp de trei zile ca o fază necesar-pregătitoare a ceva ce se află în pre-preparare – Gargantua şi Pantagruel
Emil Călinescu despre O mie de motive
O mie de motive este o drama, iar asemanarea cu realitatea este dureroasa, nu doar pentru spectator, cat mai ales pentru actor.
„Thomas Sawyer” la Teatrul Excelsior
Thomas Sawyer e de văzut, nu doar de cei mici, ci și de cei mari. Are de toate: prospețime, antren, actori excelenți, muzică bună.