Regizor de teatru / Theatre maker
Cum sa dai prezenta emotionala si scenica unor fapte pe care personajele (printre care cei doi tineri care se scufunda frecvent in amintiri din copilarie) le istorisesc, iar relatiile dintre ele arata mai degraba suspendate? Acesta pare sa fi fost cel mai important pariu imaginat de regizorul Horia Suru. Câstigat, de altfel, cu brio.
We are Camera e așadar un spectacol curajos, foarte sensibil, plastic, interogativ, incomod, care poate plăcea sau nu, dar care, cu siguranță, nu te poate lăsa indiferent.
N-am fost spectator la premieră, am fost martora unui şir de drame intense din piesa “We are camera” scrisă de Fritz Krater, regizată de Horia Suru, omul care ştie să profite de lumini, de sunet; omul care a ştiut să aplice make up, pe faţa scenei teatrului băcăuan. Sunt numărate zilele clasicului şi asta nu-i a veselie dar îl prind vremurile moderne din urmă şi-i şoptesc urechii: “Hei bătrâne, tu când renunţi la mantia ponosită?”
Un spectacol ca o tornada, in care parca se tipa si se loveste cam mult, destul de neverosimil pentru oferta unui final fericit, Domnului profesor, cu dragoste are totusi un efect vizibil, acela de a tine sala in tensiune, in curiozitatea lui “Ce mai urmeaza?”, de a o rupe de cotidian si a o arunca in vartejul evenimentelor printre care sunt picurate clipe de sensibilitate si comic dulceag.
Cu producţia “We are camera”, după Fritz Kater, regizorul independent Horia Suru şi scenograful Marian Văsii aduc în spaţiul teatral băcăuan un concept complet nou de spectacol, cu actori profesionişti şi elevi de liceu, realizat în formula de teatru – film.
Regizorul independent Horia Suru, trei liceeni, un tinar artist scenograf si trei actori ai Teatrului Municipal “Bacovia” propun publicului bacauan la acest sfirsit de saptamina premiera spectacolului “We are camera”, de Fritz Kater, un proiect care aduce pe aceeasi scena, intr-un concept unitar, elevi si actori profesionisti.
Admirabila echipa a spectacolului creat de Horia Suru ne invita la autoscopie si la reflectie, printr-un joc plin de nuante al privirilor, al unghiurilor si perspectivelor mereu schimbate. Camera este o oglinda care arata si ne arata, dar spectacolul este unul al ochiului interior, cel al constiintei.
Cel care s-a incumetat sa readuca in atentia spectatorilor de astazi povestea acelor tineri rebeli de pe bancile unui liceu londonez, ce parcurg drumul de la comportamentul aproape salbatic la respectul fata de sine, de profesorul lor si de cei din jur, este Horia Suru.
Montarea realizată de Horia Suru s-a bucurat intens de aprecierile publicului. În spectacol joacă, alături de actori profesionişti, elevi de liceu, unii dintrei ei nefiind la Liceul de Artă, secţia “Arta actorului”, ci la alte specializări, care nu au nicio legătură cu arta. Reprezentaţia a fost susţinută în afara competiţiei şi a avut onoarea de a deschide festivalul.
Nu credeam ca vreun remake cinematografic sau teatral ma va misca la fel de tare ca originalul. Si totusi, privind spectacolul lui Horia Suru mi-am schimbat parerea.
Este un spectacol de nivel profesionist, pe care orice teatru l-ar putea primi. Pentru mine a fost o surpriză. În ţară nu cred că mai există o asemenea performanţă la nivel de liceu. Probabil că mai sunt elevi care fac figuraţie în teatre profesioniste, dar o muncă a unei asemenea echipe, care să fie omogenă, cred că este unic în România, la ora actuală.
Horia Suru preia situaţiile şi confruntările care-şi păstrează actualitatea, alcătuind cu atenţie atmosfera dură şi haotică din şcolile de cartier.
Regizorul, Horia Suru, realizează un proiect inedit, uimitor şi încântător. Spectacolul le este adresat în special adolescenţilor, dar şi părinţilor şi tuturor celor care consideră că au ceva de învăţat din el.
Realizat de tânărul actor Horia Suru – aici în calitate de regizor – împreună cu elevi brăileni (se va vedea că sunt foarte talentaţi) şi câţiva dintre actorii brăileni, spectacolul se distinge prin câteva elemente, fiecare un punct de atracţie atât pentru cei care ştiu secretele deliciilor Thaliei dar şi pentru cei care abia acum le descoperă.
Horia Suru şi coregrafa Sophie Robinson din Anglia au reuşit extraordinar de bine să determine copiii să exprime agresivitatea, disperarea tinerilor, neputinţa lor de a scăpa din acel mediu promiscuu, prin dans.