Hildegard Ignătescu despre O mie de motive

posted in: Cronici | 0

*

Hildegard Ignătescu revistaartesimeserii.ro

Încerc să-mi amintesc ce motive să fi avut în ianuarie, când am văzut piesa asta, să mă întorc acasă aproape euforică. Pluteam într-o stare de relaxare, dar şi uşor intrigată şi pusă pe gânduri. Ce motive îţi trebuie ca să trăieşti?

M-a întrebat odată, demult, cineva: tu de ce te trezeşti dimineaţa? Iar eu am răspuns: din curiozitate. Ei bine, se pare că nu e suficient motivul ăsta, sau că nu toată lumea e curioasă. Există şi oameni care nu vor să se mai trezească. La fel ca mama personajului din O mie de motive, interpretat de Florin Piersic Jr. Mărturisesc că m-am dus cu oarece reţinere la spectacol, era pentru prima oară când încercam un spaţiu nou, destul de lăudat: Point, dar şi prima oară când îl vedeam pe Florin Piersic Jr. jucând.

Ce surpriză! Câtă căldură şi duioşie în interpretare… O versatilitate şi o eleganţă aparte în abordarea unui rol destul de greu, cel al unui bărbat căruia nu-i mai place viaţa şi care se luptă cu o depresie, moştenită de la o mamă depresivă şi suicidală. Piesa începe cu povestea candidă a unui băieţel de 6 ani, care încearcă să-i ofere mamei motive pentru care ar trebui să iubească viaţa, motive pentru care el însuşi o iubeşte. Şi asta după ce află că mama sa nu mai are niciun motiv să trăiască şi că a vrut să-şi pună capăt vieţii. Era prima tentativă de suicid a mamei, dintr-un lung şir care avea să urmeze. Băieţelul de atunci începe să adune şi să scrie frenetic din ce în ce mai multe motive de a alege viaţa, pe bucăţi de hârtie pe care le strecoară mamei sale, neştiind  dacă ea le-a citit vreodată. Guma de mestecat, statul la televizor până noaptea târziu, îngheţata, chiulitul de la ore… acestea pot fi nu doar mici plăceri ale vieţii de copil, ci de-a dreptul motive care să te facă să o iubeşti şi să nu vrei să mori. La fel ca mai târziu, în adolescenţă, balul de absolvire, Charlie Chaplin sau primul sărut…Treptat şi cu abilitate, Florin Piersic Jr. ne poartă prin toate etapele din viaţa acestui bărbat, cu stări diferite, înţelegeri diferite şi motive diferite de a nu renunţa.

Despre moarte şi despre viaţă este de fapt această piesă, adaptată strălucit de Horia Suru după Every Brilliant Thing, de Duncan Macmillan, un dramaturg britanic contemporan preocupat de teme ca depresia şi relaţia dintre părinţi şi copii.

În O mie de motive asistăm la un one-man show cu de toate: râdem, participăm, ne distrăm, dar cred că mai ales ne întrebăm: dar eu ce motive am să trăiesc? E un exerciţiu sănătos, de conştientizare a faptului că toate aceste lucruri mici pe lângă care trecem în fiecare zi, oamenii pe care îi depăşim pe stradă, autobuzele după care alergăm, soarele sub care ne încălzim, florile, norii, pământul, cărţile şi muzica, mâncarea şi vinul, prietenii şi semnele lor, întâlnirile şi banalităţile de zi cu zi, nervii din trafic, vacanţele, alergătura după nimic, toate aceste o mie de lucruri care ni se întâmplă într-o viaţă, au un sfârşit. Şi că toate ar trebui să aibă un sens. Sau un motiv.

Florin Piersic Jr. fascinează privitorul clipă de clipă şi atenţia e acolo, la el, la povestea personajului înşirată de-alungul câtorva ani, timp în care devine adolescent, pleacă la facultate, cunoaşte o fată, se îndrăgosteşte, se căsătoreşte şi împreună cu ea continuă să găsească motive. Acum scriu frenetic amândoi, ca într-un fel de joacă şi adună nu o mie, ci aproape un milion de motive pentru viaţă.

Piesa e la Point, un spaţiu excelent, mic, dar aerisit şi cu acustică bună, cu un design destul de modern, minimalist şi curat. Muzica din spectacol e cea a unui colecţionar pasionat de viniluri, care ştie să apese pe butonul perfect în momentul perfect ca să-ţi spună ceva cu ajutorul muzicii scrise de altcineva.

Acum cerul e luminos, facem poze cu copacii înfloriţi sau ne plimbăm pe străduţe în care magnoliile au explodat. E soare, e bine. Departe sunt zilele gri ale iernii, gândurile pesimiste şi deznădejdea. Departe lipsa de speranţă şi de perspectivă, departe golul din minte şi neantul lipsei de motive de a te da jos din pat dimineaţa.

Şi totuşi… umbra acelor zile stă bine ascunsă şi aproape palpabilă undeva, la pândă, ca un animal de pradă gata să atace când uiţi sau când soarele nu se mai vede aşa de strălucitor pe cer. Atunci e bine să scoţi lista cu cele o mie de motive personale să iubeşti viaţa. N-ai făcut-o încă? Mergi la Point, cu siguranţă o vei face.