Iulia Popovici
Observator Cultural
Ce e un one-man/woman show, o monodramă, un monospectacol? Cum se face că, deși pînă acum, timp de mulți ani, doar Alina Nelega făcuse din monodramă un proiect personal consecvent, acum spectacolele cu un singur interpret sînt tot mai răspîndite? O fi, oare, pentru că spectatorii teatrului independent (fiindcă acolo se produc aceste spectacole) au devenit mai răbdători, mai atenți, mai dispuși să intre în starea deloc căutătoare de spectaculos a urmăririi unui om singur pe scenă, care construiește lumi doar din cuvinte fără răspuns și propriul corp? Sau pentru că actorii înșiși sînt tot mai singuri? Am mai spus-o, teatrul independent post-2000 a început cu un one-man show al lui Florin Piersic jr. – Sex, Drugs, Rock’n’Roll, după Eric Bogosian (un maestru al monologurilor și monodramelor, pe care Piersic jr. l-a montat de mai multe ori și care a făcut o remarcabilă carieră pe scena românească). Ceea ce aducea actorul în Sex… era, pe de o parte, o mostră uimitoare de tehnică actoricească, de joc realist departe de convenția realistă dominantă, iar pe de altă parte, o lume contemporană, brută, actuală pînă la ultima fibră, o sensibilitate alta decît cea a orice se monta atunci la noi.
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.