Regizor de teatru / Theatre maker
M-au întrebat mulţi cum ar fi dacă aş putea fugi de realitate, dacă aş încerca să fentez latura umană şi adevărul ei înrădăcinat. Şi le-am răspuns, printr-o formă de naivitate, poate, că mi-aş crea un Univers personal care s-ar numi, aşa, simplu: Refugiul.
„Refugiul” este un altfel de spectacol. Se pun întrebări grave și se aduc în discuție teme dificil de abordat. Poate ar trebui să începem să ne temem de ceea ce construim cu propriile minți.
Piesa arată ca o radiografie a lumii media, ridicând probleme de moralitate, putere versus slăbiciune, vulgaritate. Oamenii din media își desconsideră cititorii, îi privesc cu dispreț pe șefii publicațiilor, însă până la urmă pare că fiecare oferă celuilalt ceea ce își dorește.
Jucată pe scena Teatrului Odeon, în regia lui Horia Suru, Refugiul este o piesă ce nu trebuie ratată. Pentru că este o oglindă a ceea ce riscă realitatea tehnologizată în care trăim şi în care pierdem atât de multe.
Întrebarea e:The end?
Refugiul, spectacolul montat de Horia Suru la Teatrul Odeon, are în primul rând o poveste captivantă. Este unul dintre cazurile fericite în care experienţa vizionării echivalează cu cea a unui film bun.
Tema piesei Refugiul și felul în care a fost pusă în scenă mi-au plăcut foarte mult pentru că, în esență, atinge, iar, tema libertății: suntem liberi sau credem că suntem liberi?
NSFW este abrevierea de la Not Safe For Work, o sintagmă folosită pentru paginile sau website-urile care conțin materiale erotice sau pornografice şi care nu ar trebui accesate în public sau la locul de muncă.
Umbre. Un Studiu, în regia lui Horia Suru, un spectacol despre sistem și despre puterea de a controla din umbră.
Umbre. Un studiu, în regia lui Horia Suru, se joacă la Teatrul Excelsior.
Umbre. Un studiu, propus de Horia Suru se cuvine privit şi receptat ca atare. Şi din punct de vedere ideatic, şi artistic. În ambele cazuri plauzibilitatea e incontestabilă. Valoarea, aşijderea.
Umbre. Un studiu, în regia lui Horia Suru, își dorește a fi deschizătoare de uși și minți pentru publicul ei, în plin proces de formare socială.
Umbre. Un studiu aduce în prim-plan idei precum manipularea, închistarea, frica, lipsa de reacție, marasmul, relațiile defectuoase și nevoia de asumare/curaj, asamblate după o rețetă proprie.
Columbinus, în regia lui Horia Suru, este spectacol despre prima iubire şi puterea ei de a-ţi da aripi sau de a te pune la pământ, despre frică, respingere, angoasă, renunţare şi despre tot ceea ce fiecare dintre noi a trăit la un moment dat, în adolescenţă sau în prima tinereţe.
NSFW (Not Safe for Work) – abreviere utilizata pentru site-urile cu continut erotic – devine metafora unui univers in descompunere, care se reinventeaza de multe ori in Photoshop.
În regia lui Horia Suru, spectacolul NSFW (Not Safe For Work) este o satiră care analizează jocurile de putere din presa pentru femei şi presa pentru bărbaţi, amândouă bolnave de aceeaşi obsesie a corpului feminin: bărbaţii sunt aceia care venerează corpul feminin tânăr, poate prea tânăr din punct de vedere legal, în timp ce femeile sunt îngrozite de „imperfecţiunile” trupului, care le-ar putea face neatrăgătoare.
Spectacolul găzduit de POINT, NSFW, merită văzut pentru frumusețea artistică a momentelor și profunzimea intelectuală. Este vesel, trist, zguduitor, misterios și cuceritor. Nu este recomandat persoanelor sub 18 ani.
Horia Suru creează un spectacol relativ ușor de îngurgitat, având în vedere problemele atinse. Personajele sale nu sunt rupte dintr-o societate exclusiv occidentală, ci par, totuși, oamenii pe care îi poți întâlni oricând în jurul tău. NSFW se joacă la Point.
NSFW nu este o lucrare a subtilităţilor construite din cuvinte pompoase, ci o piesă cu mesaj. Sunt atâtea realităţi spuse verde în faţă cu accente comice, încât după ce mi-a pierit zâmbetul de pe buze, m-am simţit dezarmată şi m-a durut.
Teatru-dans. Teatru-muzica. Spuneti-i cum vreti, ActOrchestra este o gura de aer in spatiul teatral romanesc, un spectacol unde trei tineri s-au gandit sa ia drept parteneri de scena pianul, vioara, contrabasul, si sa ne petreaca intr-o calatorie a sentimentului.
Reuşita textului lui Durang, impecabil valorificat scenic de Horia Suru, constă prea puţin în faptul, deloc lipsit de importanţă, că manipulează cu talent, tandreţe, fantezie şi ironie un caleidoscop seducător de referinţe culturale dintre cele mai diverse, între care Cehov ocupă un loc central.
Vania si Sonia si Masa si Spike este o comedie amaruie despre viata asa cum este ea: cu bune si rele, cu impliniri si dezamagiri, cu bucurii dar si cu greutati. O comedie usor ironica despre iubiri neimplinite, sperante desarte, ambitii grandioase, familie si destin.
“Ziua în care nu se cumpără nimic” vorbește despre schimbarea care începe de la individ, făcând apel la umor la activism și la soluții artistice contemporane, efervescente, de sunet, decor și design.
Ziua în care nu se cumpără nimic aduce în discuţie, pe un fond estetic măreţ şi printr-un comic, preponderent de situaţie, o serie de probleme sociale actuale. Devine o satiră fină, bazată pe un protagonist multiplu absolut grotesc şi gălăgios, pe care îl întâlnim în diferitele sale forme tot mai des pe stradă.
Pentru un spectacol atât de narat, “Ziua în care nu se vinde nimic” este foarte dinamic şi tonic. Pleci cu câteva semne de întrebare, cu răspunsuri clare şi cu impresia clară că ai asistat la o manifestare a unei atitudini.
Motto-ul programului, „un Teatru nou pentru un Public nou“, este inspirat de un elan al schimbărilor. Este vizionar şi curajos. Şi vine numai bine pentru imaginea revitalizatului Teatru Naţional. Din păcate, nimeni din acea instituţie nu pare să fi fost informat în privinţa acestor transformări.
ActOrchestra, divertisment muzical de calitate, demonstrează câtă varietate şi performanţă se ascund în Noua Generaţie. Regizor: Horia Suru
„Actorchestra” este istorioara comică a luptei actorilor de a ieṣi în faṭă. Iar ea, lupta, rămâne mereu în culise, fiindcă la lovituri sub centură recurge. Cei trei+unu o aduc însă în luminile rampei. Cu mult umor.