*
Avem ”O mie de motive” să trăim, chiar și când viața nu e doar lapte și miere
Avem o mie de motive pentru a trăi la maxim viața, un cadou pe care îl primim o singură dată, chiar și atunci când nu este doar lapte și miere. Avem, pentru că putem mânca o înghețată în fiecare zi, pentru că putem citi o carte, pentru că putem împrumuta o carte cuiva drag, pentru că putem citi horoscopul, pentru că putem bea o cafea cu lapte, pentru că ne putem bucura atunci când am înțeles versurile unei melodii pe care o ascultăm de ani de zile, pentru că avem oamenii pe care îi simțim aproape şi la care ne gândim neîncetat, pentru că putem dansa în casa noastră atunci când nu ne vede nimeni, pentru că…infinit.
”O mie de motive”, după “Every Brilliant Thing” scrisă de dramaturgul Duncan Macmillan şi transformată într-un text poezie prin traducerea impecabilă a lui Horia Suru şi Florin Piersic Jr., este povestea unui copil care, începându-și viaţa alături de o mamă depresivă cu tentative de suicid şi un tată inapt să-i explice ce se întâmplă, se gândește să scrie o listă a bucuriilor prezente în realitatea sa. O listă cu toate lucrurile mărunte pentru care viața merită trăită și atunci când nu este doar curcubeu.
De la primul motiv – îngheţata – începi să-ţi faci şi tu, spectatorul, o trecere în revistă a câtorva mici bucurii ce îţi colorează constant viaţa de adult şi pe care ai început să le scrii cu ani în urmă pe coli albe de hârtie. Între timp, s-au strâns zeci de coli. Zâmbești și, instantaneu, îndrăgeşti personajul de 7 ani de al cărui parcurs devii curioasă.
Bucuriile mărunte se transformă peste timp în experienţe pentru suflet, lucruri, cărţi şi muzică iubite de tânărul care a stat cândva ore în șir timid față în față cu fata de care se îndrăgostise, fără să-i poată spună vreun cuvânt. Peste alţi ani adultul rătăcit nu fuge de depresie, nu stă nemișcat în faţa ei, ci luptă cu ea reîntorcându-se la cele o mie de motive de fericire care devin un million. Aşa caută el încă să vadă frumusețea vieții ascunsă sub tot griul prin care îl purtase viaţa.
Ce copil care vede ani la rând o mamă depresivă nu riscă să ajungă, fie și pentru o scurtă perioadă, un adult depresiv? Însă nu aceasta este miza în poveste, ci încercarea continuă a copilului, tânărului, adultului să își construiască în jurul lor o lume în care să se poată refugia atunci când le este greu. Căci ”imaginația este cea care face viața suportabilă” iar visătorii sunt cei care au la îndemână lumi știute doar de ei unde se pot teleporta imediat pentru a trăi frumos.
”O mie de motive” este un spectacol terapie pentru că îți încarcă sufletul de bine, însă te ajută să și descarci ceea ce te apasă în acel moment. Este imposibil ca intrepretarea actorului magician din faţa ta şi toate zecile de motive din textul de o profunzime aparte să nu îți declanșeze un gând, un zâmbet, o emoție ascunsă, o lacrimă, o amintire a unei foste iubiri.
Regizorul Horia Suru și Florin Piersic Jr. construiesc un spectacol inedit despre mine, despre tine, despre oricine care, la un moment dat, a pierdut din vedere faptul că viața merită trăită pentru cel puțin o mie de motive, pentru cel puţin o mie de lucruri mărunte pe care mulți le luăm ca pe un dat. Substanța dramatică este învelită în umor, ceea ce face din montarea lui Horia Suru un spectacol atrăgător și pentru cei care nu merg la teatru decât să râdă. Se râde cu poftă, interpretarea este savuroasă!
Nu știu cine altcineva ar fi putut să construiască atât de bine, de firesc, de echilibrat şi de cald personajul pe care Piersic îl expune cu multă sensibilitate. Nu ştiu cine altcineva ar fi putut pune în valoare mai bine textul atât de emoţionant. De fapt, actorul nu interpretează propriu-zis, ci parcă îşi varsă povara sufletului din diverse momente ale vieţii sale pendulând admirabil între umor fin şi seriozitate dramatică.
Sunt nişte pasaje în monologul său în care cuvintele te ating atât de tare încât eşti gata să izbucneşti în lacrimi. Dar imediat ritmul se rupe și ești condus către comedie. Totuși, la final, gustul pe care îl simți este dulce-amar. M-a cucerit prestația vie a lui Florin Piersic (câtă carismă!!) care transmite o emoție greu de descris. Este atent la orice detaliu, atât de prezent în interpretare, dar, mai ales în momentele de interacțiune cu publicul, în care simpli spectatori devin personaje în poveste.
Regizorul optează, așadar, pentru implicarea activă a publicului în spectacol, un artificiu genial pentru efectele pe care le are în primul rând asupra montării, garantată a fi alta la fiecare reprezentație. Apoi pentru că transformă un one-man-show într-un act artistic foarte animat prin antrenarea spectatorilor. Cu toții am primit la intrarea în sală cartonașe despre care aveam să înțelegem ce sunt încă de la primele vorbe ale actorului: motive de a trăi. Unii au urcat pe scenă și i-au dat replici lui Florin Piersic Jr.
Și mai este ceva ce reușește regizorul cu această manevră a distribuirii publicului: să ni-l arate pe Florin Piersic Jr. în dublă ipostază, de actor și de regizor în plin act. Felul în care acesta îi câștigă apoi îi conduce fin pe spectatorii implicați în show-ul său și pasajele pe care le construiește alături de ei sunt treabă de maestru. (și eu cred că aș fi tremurat din toate încheieturile dacă eram în locul ”psiholoagei” și îmi lega Piersic șireturile la încălțări. OMG! J).
Unul dintre deliciile spectacolului este eleganța cu care actorul improvizează pe replicile lor și se joacă năstrușnic cu ei și cu vorbele.
”Să râzi atât de tare, încât să ți se vadă omulețul.”
”Vacanța de vară”
”Să te întorci acasă.”
”Să spui o poveste.”
”Să-ți dai seama că, pentru prima dată în viața ta, cineva îți ocupă fiecare gând, în fiecare moment. Cineva pe care îl simți foarte aproape, cu toate că abia l-ai cunoscut.”
Pe lista ta câte motive pentru care viața merită trăită se regăsesc?
Spectacolul “O mie de motive” se joacă la Point Art Hub din Strada General Eremia Grigorescu nr. 10. A trecut ceva vreme de când nu m-am mai simțit așa după un spectacol de teatru. Chapeau din corazon!