Ştii pictura murală de pe Eremia Grigorescu? Cea cu fata verde, care a făcut furori în social media toată vara. Încă de atunci pictura prevestea deschiderea unui local nou în Bucureşti, despre care nu se cunoşteau foarte multe. Asta până săptămâna trecută, când la numărul 10 s-a deschis POINT, un nou spaţiu cultural în Bucureşti, un loc care incită, provoacă şi inspiră atât artiştii cât şi spectatorii.
NSFW, spectacolul care a inaugurat POINT
Aşa cum ţi-am spus, s-a întâmplat vinerea trecută când, după un pahar de vin alb, am urcat în sala de teatru a hubului de pe Eremia Grigorescu 10. Apucasem să citesc comunicatul de presă care anunţa bani, sex şi Photoshop într-un spectacol provocator şi trebuie să recunosc că m-a intrigat. M-am aşteptat la nudităţi, sex şi cuvinte urâte. Au fost doar cuvintele urâte, deci nimic ieşit din limitele normalităţii autentice care descriu media româneşti.
În regia lui Horia Suru, spectacolul NSFW (Not Safe For Work) este o satiră care analizează jocurile de putere din presa pentru femei şi presa pentru bărbaţi, amândouă bolnave de aceeaşi obsesie a corpului feminin: bărbaţii sunt aceia care venerează corpul feminin tânăr, poate prea tânăr din punct de vedere legal, în timp ce femeile sunt îngrozite de „imperfecţiunile” trupului, care le-ar putea face neatrăgătoare.
Scurt dialog cu Horia Suru
Prin NSFW l-am cunoscut pe Horia Suru, regizorul spectacolului care a inaugurat POINT, noul spaţiu cultural al Bucureştiului. Şi pentru că mi-am spus că nu este nimeni altul care ar putea să vorbească mai bine şi mai frumos despre acest spectacol, l-am rugat pe Horia să răspundă la câteva întrebări pentru Micul meu Paris.
Mădă: Ai terminat Facultatea de Teatru şi Televiziune, secţia Actorie, din cadrul Universităţii Babeş Bolyai Cluj Napoca, iar ulterior ai dat teatrul pe regie şi ai luat calea drumului independent. Spune-mi, Horia, ce ţi-ai dori să mai ştie oamenii despre tine?
Horia: Mi-aş dori ca oamenii să ştie că spectacolele mele sunt vii, vorbesc despre societatea în care trăim, dezbat teme şi probleme pe care le simţim şi de care ne lovim frecvent în toată alergătura şi rutina în care ne trăim vieţile. Îmi doresc să vină cu încredere la teatru nu doar pentru divertisment sau pentru că e monden, ci pentru că se pot confrunta cu ei înşişi, dar şi cu problemele societăţii.
Mădă: Am citit un interviu cu tine în care ai declarat că faci teatru pentru că îţi place să spui poveşti. Este un lucru pe care îl avem în comun: amândurora ne place să spunem poveşti. Eu în scris, iar tu în teatru. În ceea ce mă priveşte, pentru poveştile mele aleg subiecte pe care le simt, cu care rezonez. Acum sunt curioasă, ce anume te-a făcut pe tine să te opreşti la NSFW şi cât de mult rezonezi cu acest subiect, al jocurilor de putere din media româneşti şi nu numai?
Horia: Uneori sunt mai apropiat de unele teme, alteori o anumită detaşare faţă de un subiect mă ajută să privesc mai obiectiv şi din mai multe unghiuri o problemă. De aceea, am unele spectacole în care implicarea mea emoţională este mai mare şi cred că se vede asta, la un anumit nivel, şi în spectacol. Dar sunt cazuri în care încerc să privesc puternic detaşat, lucid şi rece o problematică a unui spectacol şi cred că se modifică ceva în însăşi structura lui.
Legat de NSFW, cred că nu avem cum să trăim într-o lume neînconjuraţi de media. Chiar dacă îţi arunci TV-ul de acasă, nu asculţi radio, nu cumperi presă şi nu stai foarte mult pe net, tot eşti bombardat mediatic oriunde te-ai duce – de la coafor, în taxi, în orice magazin, la mall, la film etc. Suntem toţi consumatori de media. Avem dreptul şi obligaţia să fim informaţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Iar informaţia asta trebuie filtrată. Şi de multe ori ni se prezintă o variantă pe care noi o înghiţim repede, fără să o digerăm. Rezonez şi sunt interesat de acest fenomen: de cum ajung informaţiile la public, de ambalajul în care sunt înfăşurate în funcţie de interesele celor care le furnizează.
Mădă: O să-ţi spun sincer că am văzut la spectacol oameni de toate vârstele, mai mult sau deloc jenaţi de cuvintele urâte, care mi-au părut că înţeleg sau nu subiectul. Crezi că NSFW este un spectacol pentru toate categoriile de public?
Horia: Absolut. Cred că este un spectacol pentru oameni conectaţi la realităţile lumii în care trăim. Oameni care înțeleg că schimbarea în mai bine a unei societăţi ţine de fiecare dintre noi şi începe de la fiecare în parte. Cred că este un spectacol pentru oameni activi.
Mădă: Faci parte din generaţia tânără de regizori români, eşti apreciat pentru viziunea ta şi sunt mulţi oameni (din domeniu sau nu) care te urmăresc îndeaproape. Spune-mi, te simţi în vreun fel presat de toate aceste priviri, care abia te aşteaptă să vii cu o viziune nouă, o interpretare nouă, un detaliu tehnic nou?
Horia: Nu. Nu o presiune. Mă simt norocos că există acest interes şi încerc să îl onorez cu fiecare nou proiect. În schimb pun eu însumi suficientă presiune pe tot ceea ce fac şi sunt primul care amendează dacă ceva nu funcţionează cum ar trebui sau nu este la un nivel suficient de ridicat.
Mădă: Demult îmi doresc să pun această întrebare: cum se vede Bucureştiul prin ochii unui om de teatru?
Horia: Uneori parcă prea aglomerat, parcă totul se desfăşoară într-o viteză mult prea mare, într-o competiţie foarte mare. Toţi alergăm de dimineaţă până seara târziu şi rar apucăm să ne oprim pentru o clipă să respirăm, să descoperim un loc nou. Şi mai ales să reuşim să ne întâlnim unii cu ceilalţi. Uneori trec săptămâni întregi până apuc să mă văd chiar şi jumătate de oră la o cafea cu un prieten drag. Îmi doresc să reuşim să ne dăm mai mult timp nouă. Eu încă mai am multe de descoperit în Bucureşti.