George Mihai Irimescu
revistaartesimeserii.ro
Tot o piesă numai bună de început sâmbăta seară, textul lui Lucy Kirkwoord are umor și limbaj colorat, însă ca de obicei adevărul răscolit într-o astfel de notă este neplăcut. În primul rând, nu uita să îți lași inhibițiile la ușă și să te pregătești să retrăiești frânturi din viața care te înconjoară. Și vei constata că mediul social urban în care ne dezvoltăm nu este cu nimic mai pudic.
În mod concret, acțiunea se petrece în două redacții. Piesa arată ca o radiografie a lumii media, ridicând probleme de moralitate, putere versus slăbiciune, vulgaritate. Oamenii din media își desconsideră cititorii, îi privesc cu dispreț pe șefii publicațiilor, însă până la urmă pare că fiecare oferă celuilalt ceea ce își dorește.
Atât revistele pentru bărbați, cât și cele pentru femei se întrec în clișee. Le știm cu toții, le recunoaștem pe coperțile revistelor pe care le vedem în geamurile chioșcurilor, atât în fotografii cât și în titluri. Presa modernă nu este primitoare cu tinerii bine pregătiții. Moralitatea este privită cu suspiciune, onestitatea este considerată un defect. Privit ca un mediu decadent, jurnalismul rămâne -în spectacol – apanajul celor de moravuri ușoare și cu conștiința flexibilă. Așadar, nimic nou sub soare. Dar de ce n-am face, încă o dată, haz de necaz?