N-am fost spectator la premieră, am fost martora unui şir de drame intense din piesa “We are camera” scrisă de Fritz Krater, regizată de Horia Suru, omul care ştie să profite de lumini, de sunet; omul care a ştiut să aplice make up, pe faţa scenei teatrului băcăuan. Sunt numărate zilele clasicului şi asta nu-i a veselie dar îl prind vremurile moderne din urmă şi-i şoptesc urechii: “Hei bătrâne, tu când renunţi la mantia ponosită?”
Că avangardismul nu-i decât un pas în viitor, azi au demonstrat-o actorii Eliza Noemi Judeu, Ştefan Ionescu şi Bogdan Buzdugan împreună cu elevii Maria Covaliu şi Eric Ţuţuianu. Au demonstrat-o şi palmele spectatorilor înroşite de aplauze şi revenirile repetate ale artiştilor.
Un singur reproş am, totuşi: lărgiţi sala Studio a teatrului! Faceţi locuri… pentru că “We are camera” e mai mult decât teatru. E revoluţie!