Mircea Morariu despre Crocodil
Cred că Horia Suru a avut o idee excelentă preferând acest mod de concretizare scenică a piesei, izbutind şi în acest chip să surprindă sensibilitatea excesivă şi vulnerabilităţile lui David.
Cred că Horia Suru a avut o idee excelentă preferând acest mod de concretizare scenică a piesei, izbutind şi în acest chip să surprindă sensibilitatea excesivă şi vulnerabilităţile lui David.
Reprezentanții Guinness World Records au omologat recordul stabilit de Teatrul EXCELSIOR. Astfel, instituția devine primul teatru din România care stabilește un record la nivel mondial! Distincția a fost acordată pentru cea mai mare gradenă rotativă din lume.
Elise Wilk surprinde în Crocodil, cu acuitate, fineţe analitică, dar şi cu multă poezie, întâmplări şi stări de spirit caracteristice dificilului prag de vârstă care marchează debutul adolescenţei.
Personal, cred că teatrul este și un fel de terapie pentru mine ca actor. Presupunând anumite convenții, exteriorizarea celor mai diverse sentimente e mult mai intensă pe scenă. E o descărcare de energie, deci componenta terapeutică există.
Ce a fost cu adevărat inedit la acest spectacol-lectură a fost felul cum a reușit să folosească regizorul tinerețea unora dintre actori, astfel încât aceasta să fie convertită într-un soi de oglindă a generației actuale de adolescenți.
Spectacolul lui Horia Suru O mie de motive propune publicului o adevărată aventură inițiatică, atrâgându-l într-o participare alertă și activă, oferindu-i replici și loc pe scenă, sub atenta coordonare a lui Florin Piersic Jr.
Crocodil pare să aducă un suflu de nou și prospețime în teatrul care tocmai a aniversat 70 de ani de existență neîntreruptă.
Crocodil nu e doar încă un spectacol cu și despre adolescenți, la fel cum remarcabilul text al Elisei Wilk depășește nișa acelei dramaturgii ce focusează pe „probleme ale tinerilor de azi”, sintagmă șablon de care am început să mă satur.
Crocodil e un spectacol cu personalitate, bine structurat, gândit în profunzime, în care actorii au șansa să-și pună în valoare versatilitatea, dar și știința jocului cu emoții.
La Amphitrion ´38 e valabilă zicala „Când zeii tac, vorbește lumea/necredința.”. Oricât de mult și-ar dori omul să fie parte din lumea zeilor e conștient că ceea ce îi este interzis trebuie să rămână ca atare.
Don Juan-ul din acest spectacol reușește, în final, să se regăsească. Ăsta e semnul de speranță cu care vreau să las spectatorul să plece de la acest spectacol. Don Juan
Spectacolul arădenilor începe cu un potop de frunze care cad pe scenă, în timp ce proiecţia copacului e imaginea de final a montării. Muzica lentă aduce un plus de melancolie atmosferei.
Vlaicu Vodă la Teatrul Excelsior va fi comentat, criticat, va fi… intrat deja în marea carte a teatrului românesc.
F.A.D. este un spectacol de revăzut, e unul dintre cele pe care le porți cu tine prin lume până când intri din nou în sala de teatru. E contemporan, e cu și despre spaimele noastre, e despre cum nu ne trăim viețile.
Recenta premieră națională din repertoriul Teatrului Regina Maria din Oradea, F.A.D. (Noduri și plăci), pusă în scenă după o piesă semnată de scriitoarea britanică Nicola Wilson, surprinde prin ineditul abordării unui subiect pe cât de complex, pe atât de delicat.
F.A.D. (Noduri şi plăci) este un spectacol dificil de urmărit prin prisma tematicii pe care o urmăreşte, altminteri realizarea spectacolului este una de lăudat din toate punctele de vedere: regizorală, actoricească şi muzicală.
Scriitoarea britanică Nicola Wilson, autoarea piesei de teatru ,,Noduri și plăci”, va face cunoștință cu publicul amator de teatru la cea de a treia reprezentație a spectacolului F.A.D, realizat de regizorul Horia Suru.
„Nodurilor și plăcilor” din titlul original al piesei lui Nicola Wilson regizorul Horia Suru le preferă succesiunea de noduri și catalize despre care vorbea odinioară Roland Barthes.
Spectacolul a luat premii la diferite festivaluri și pe bună dreptate. Bine, din punctul meu de vedere, ar mai fi putut lua. Actorii sunt mari, buni și dau dovadă de o știință a jocului greu de regăsit în alte montări din care ei fac parte.
F.A.D., noduri și plăci reprezintă prima piesă de teatru a scriitoarei britanice Nicola Wilson, montată în premieră națională la Oradea, în stagiunea 2017 – 2018.
Titlul original a fost înlocuit de acronimul „F.A.D.”, care înseamnă Familial Alzheimer`s Disease și se referă la o subcategorie a bolii Alzheimer, caracterizată prin debutul precoce și prin faptul că gena este transmisă ereditar.
Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François, după Gargantua și Pantagruel, este o invitație aproape terapeutică de a te debarasa de tensiunile cotidiene înainte de a intra în sală.
Thomas Sawyer, unul dintre cele mai aplaudate spectacole din repertoriul Teatrului EXCELSIOR, revine pe scena Sălii „Ion Lucian” marți, 27 februarie, ora 19:00, într-o reprezentație specială, dedicată persoanelor cu deficiențe de vedere.
Refugiul e un spectacol care-ți cere timp special pentru reflecție, un spectacol care te scoate din zona de confort și te forțează să-ți cauți singur răspunsurile la întrebări legate de dorințe și plăceri personale. Și e printre puținele spectacole pe care vreau să-l revăd.
ActOrchestra este un show, din toate punctele de vedere. De neîncadrat într-un tipar – nu-i poți spune musical, după cum nu este nici pantomimă pură -, jocul celor trei actori este unul al prezenței, al lui aici și acum.
Mi-a picat ciudat toată experiența deaseară. M-a pus față în față cu niște repere identitare pe care am luptat să le câștig și le-am pierdut.
Don Juan se întoarce de la război este o interpretare în cheie postmodernă a dragostei: până la urmă, și astăzi suntem mai multe femei decât bărbați, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că s-ar putea să se anunțe la orizont un nou război.
“Se întâmplă lucruri magice pe aici!” Și ele, cele șapte prezențe feminine noi din distribuția spectacolului “Don Juan se întoarce de la război” au simțit-o pe propria piele.