Mirela Patureau despre Crocodil
Cu Crocodil, realizat la Teatrul Bacovia din Bacău, inițial un monolog, ce mi s-a părut interesant și reușit, a fost pariul regizorului Horia Suru, care a divizat textul pentru patru actori.
Cu Crocodil, realizat la Teatrul Bacovia din Bacău, inițial un monolog, ce mi s-a părut interesant și reușit, a fost pariul regizorului Horia Suru, care a divizat textul pentru patru actori.
Crocodil de Elise Wilk, spectacol al Teatrului Municipal din Bacău, abordează descoperirea identității de gen la adolescenți, urmată de bullying, pe fundalul unei familii în destrămare.
Cred că Horia Suru a avut o idee excelentă preferând acest mod de concretizare scenică a piesei, izbutind şi în acest chip să surprindă sensibilitatea excesivă şi vulnerabilităţile lui David.
Elise Wilk surprinde în Crocodil, cu acuitate, fineţe analitică, dar şi cu multă poezie, întâmplări şi stări de spirit caracteristice dificilului prag de vârstă care marchează debutul adolescenţei.
Crocodil pare să aducă un suflu de nou și prospețime în teatrul care tocmai a aniversat 70 de ani de existență neîntreruptă.
Crocodil nu e doar încă un spectacol cu și despre adolescenți, la fel cum remarcabilul text al Elisei Wilk depășește nișa acelei dramaturgii ce focusează pe „probleme ale tinerilor de azi”, sintagmă șablon de care am început să mă satur.
Crocodil e un spectacol cu personalitate, bine structurat, gândit în profunzime, în care actorii au șansa să-și pună în valoare versatilitatea, dar și știința jocului cu emoții.