Punk, noir și suprarealism la Piatra Neamț
Festivalul de Teatru Piatra Neamț a avut ca temă în acest an „Succes!”. Ce este succesul astăzi, la nivel individual şi comunitar, şi dacă putem trăi în afara paradigmei succes – eşec sunt întrebări pe care le ridică directoarea teatrului şi curatoarea festivalului, regizoarea şi dramaturga Gianina Cărbunariu: „La 30 de ani de la căderea Cortinei de Fier – când lumea se confruntă cu războaie și conflicte ce distrug țări, cu migrație, inechitate socială, criză ecologică, polarizare a discursurilor, populism și naționalism –, o reevaluare a narațiunilor despre trecutul recent e posibil să ne ofere sprijin în înțelegerea prezentului și, poate, în imaginarea unui viitor. ˮ Ceea ce face din acest festival un succes este coerenţa selecţiei şi a programelor conexe în raport cu tema şi cu mizele evenimentului. Spectacolele invitate au chestionat istoria recentă şi „succesul” ei, iar atelierele de educare a publicului, în special tânăr, discuţiile postspectacol şi spectacolele prezentate în alte oraşe (Târgu Neamţ şi Roman) au ajutat la atingerea unor misiuni pe care Teatrul Tineretului şi le-a asumat: recuperarea unui public pierdut în anii în care instituţia a funcţionat mai mult pe hârtie (din cauza unei renovări anevoioase), deschiderea spectatorilor spre teme şi formate performative contemporane, dorinţa de a servi şi publicul din oraşe fără teatru.
• Crocodil de Elise Wilk, spectacol al Teatrului Municipal din Bacău, abordează descoperirea identității de gen la adolescenți, urmată de bullying, pe fundalul unei familii în destrămare. Elise Wilk suprapune mai multe motive de vulnerabilizare a adolescenţilor – dificultatea descoperirii sinelui şi a asumării orientării sexuale, stigmatizarea la şcoală, gestionarea pierderii (aici, a tatălui) – pe care regizorul Horia Suru le abordează prin multiplicarea personajului principal, David. Astfel, două fete şi doi băieţi sunt cu toţii David, expresie a confuziei identitare şi a haosului afectiv cu care se confruntă adolescentul (artificiul permite şi materializarea personajelor secundare). Jucat alert, ca un ping pong, spectacolul are o anumită tandreţe care pare să fi impresionat publicul, în special pe cel tânăr. Participanţii adolescenţi la atelierul Spectatorul critic din cadrul festivalului au rezonat în mare parte cu spectacolul, unii cunoscând direct temele abordate. „Bullyingul în şcoală este real, nici nu ştiţi”, spune unul dintre ei. Dincolo de spectacolul în sine, pentru mulți dintre acești tineri, care se confruntă și cu alte probleme (printre care și distanța de părinții plecați la muncă în străinătate), un festival de teatru ca cel de la Piatra-Neamț reprezintă un partener de dialog și un însoțitor de ajutor.