Un proiect curajos, deși poate imperfect în ansamblul lui, a fost și Trilogia minelor. Flori. Apă. Beznă, textul puternic al unuia dintre cei mai buni dramaturgi contemporani, Csaba Szekely. Horia Suru a pus în scenă la Teatrul Dramaturgilor fiecare piesă din Trilogie, jucînd trei seri la rînd cu aceeași distribuție. Aș spune că cele trei spectacole nu au și un grad clar de independență, au fost gîndite mai degrabă ca un întreg, ca un tot unitar. Însă mi se pare o nuanță și interesantă aici, faptul că locuiești mai mult, mai intens într-un tip de scriitură și de problematici, într-un anumit tip de limbaj și de perspective asupra unui loc în care degradarea s-a instalat de mult.
Pentru mine a fost extraordinar să observ, din nou, actori ca Bogdan Nechifor sau Ioan Coman, ca Cezar Antal sau Antoaneta Zaharia puși în lumina justă a talentului lor. Provocarea a fost în sine drumul prin opera acestui dramaturg și alternarea valențelor, mereu altele, ale acestor actori puși să joace alte tipuri de structuri dramatice.