Cockoși. Un accident, iubirea

posted in: Cronici | 0

 Răzvana Niță Port.ro

John are o relaţie amoroasă destul de tensionată cu un bărbat. Numai că, întâmplător, întâlneşte o femeie şi se îndrăgosteşte de ea. Brusc, se găseşte într-o situaţie fără ieşire, sau în orice caz, dramatică. Pentru că le mărturiseşte adevărul, cei doi îl pun să aleagă în aceiaşi termeni categorici: “Ori eu, ori…”

S-ar putea crede că avem în faţa ochilor o poveste inspirată din realitatea comunităţii gay din zilele noastre, dar e mai mult decât atât. Textul lui Mark Bartlett, care a câştigat Premiul “Laurence Olivier” (cea mai importantă distincţie britanică) are două planuri principale ce se constituie în două teme fundamentale. Primul ar fi conflictul interior resimţit de eroul piesei, nevoit să aleagă între două pasiuni la fel de puternice, doi oameni care de fapt îl întregesc, două personalităţi complementare. De aici vina tragică – sentimentul că decizia luată este cea greşită şi că fericirea nu va mai putea fi posibilă.

Nu se poate despărţi de bărbat pentru că în prezenţa lui se simte în siguranţă şi ocrotit dar şi pentru că s-a obişnuit să se vadă pe sine exclusiv în compania unui bărbat. Pe ea o iubeşte pentru că în prezenţa ei se simte matur, puternic şi responsabil dar şi pentru că ea este garanţia unui statut normal (a se citi “în rând cu lumea”).

Şi aici ajungem la cea de-a doua temă fundamentală pe care spectacolul de la Act ne-o propune: normal vs anormal. Acesta este cu adevărat un subiect curajos. În accepţiunea generală, normal este ca un bărbat să iubească o femeie, alături de care să îşi întemeieze o familie, să devină tată, bunic etc. Dar la fel de normal poate fi să îşi asume o relaţie cu un partener de viaţă de acelaşi sex, să se lupte cu prejudecăţile, să nu intre în logica minorităţilor acceptate în virtutea principiului “politically correct”.

Varianta ideală ar fi să faci ceea ce îţi spune inima. În realitate, ceea ce simţi te poate arunca într-un haos emoţional în care orice umbră de raţiune dispare.

Regizorul Horia Suru alături de actorii Rareş Florin Stoica şi Vlad Nemeş au reuşit o remarcabilă performanţă: prezentarea unui adevăr viabil. Atât de bine e înţeles mesajul, atât de firesc asumat încât ceea ce vedem nu are pic de vulgaritate sau exces, nici măcar nu ne intrigă, pur şi simplu ne interesează pentru că avem sentimentul că sunterm martorii unei dezbateri profund umane. În rolul celor două contrapuncturi caracteriologice, doi actori care cunosc ingredientele juste pentru a ne oferi două personaje în care se întâlnesc deopotrivă cinismul, egoismul, ferocitatea şi candoarea: Fulvia Folosea şi Ionel Mihăilescu.

“Cockoşi” este un spectacol ce impresionează prin autenticitatea caracterelor, prin optimul echilibru între umor şi emoţie, şi, nu în cele din urmă, printr-o relaxare responsabilă în abordarea unui subiect pe care ne-am obişnuit să îl considerăm delicat când nu de-a dreptul tabu.

Povestea iese din sfera excepţionalului şi intră în zona “întâmplări din viaţa unor oameni obişnuiţi”. Teatrul reuşeşte astfel, ceea ce anevoie izbutesc o întreagă reţea de ONG-uri, legile antidiscriminare sau pătimaşele talk-show-uri tv.