Crocodil | Teatrul Municipal Bacovia | Bacau | 2018

Tatăl lui David e un astronaut ce a plecat într-o cutie de lemn să repare o planetă stricată. Într-o zi o să se întoarcă. Dar atunci de ce mama lui David primeşte vizite de la un tip dubios cu mustaţă? De ce David n-are voie să se dea cu ojă pe unghii şi să poarte rochii cu sclipici? De ce nu poate să fie fată, aşa ca Simo, prietena lui cea mai bună? Şi mai e Felix, un băiat din şcoală. De fiecare dată când apare, David simte o împunsătură în stomac. Şi mai e un crocodil mic care locuieşte în David şi îl muşcă de fiecare dată când se simte trist.

★★★★★ ” Cred că Horia Suru a avut o idee excelentă preferând acest mod de concretizare scenică a piesei, izbutind şi în acest chip să surprindă sensibilitatea excesivă şi vulnerabilităţile lui David. Contradicţiile lui interioare, balansul băiat-fată, bărbat-femeie sunt surprinse de succesiunea de secvenţe jucate cu atente diferenţieri şi nuanţe foarte bine alese de patru actori foarte tineri, şi ei de puţină vreme cooptaţi în trupa băcăuană. Horia Suru a riscat şi a folosit şi disponibilităţile provizorii ale noii Săli Studio. Aşa se face că sunt câteva secvenţe care se joacă în stradă, iar noi, spectatorii, le privim din interiorul sălii. Le reţinem la capitolul noutăţi. Deloc inutile.” Mircea Morariu, Adevarul

★★★★★ ” Crocodil e un spectacol cu personalitate, bine structurat, gândit în profunzime, în care actorii au șansa să-și pună în valoare versatilitatea, dar și știința jocului cu emoții. Cred că va fi un spectacol cu succes la public, tânăr sau matur, pentru că subiectul este unul care-i privește deopotrivă. .” Nona Rapotan, BookHub

★★★★★ “  Mergeţi să vedeţi frumosul spectacol al lui Horia Suru, sensibil, cald, tineresc şi foarte inventiv! O să fiţi plăcut surprinşi de felul în care foloseşte spaţiile, „invadându-l” şi pe cel al străzii din faţa teatrului. Pentru că, la un moment dat, de pe marile geamuri ale Sălii Studio, care dau spre centru, se ridică perdelele, trecătorii se uită curioşi la ce se întâmplă înăuntru, iar un actor cu o bicicletă, apoi un altul, ies în stradă, continuând o acţiune. Încântător moment, inedit, spectaculos, în care spaţiul de ficţiune şi cel real se amestecă, comunicând şi transmiţând o nouă şi proaspătă emoţie..” Carmen Mihalache, Desteptarea

★★★★★ “E o doză considerabilă de poeticitate în spectacolul unui regizor ce operează delicat, asemenea unui neurochirurg, cu stări de o fragilitate extremă. Obsesivă, aceeași linie melodică ce deschide Crocodilul îl și închide, într-un iluzoriu happy-end cu un tată ce își îmbrățișează la piept copiii pierduți odată pentru totdeauna.” Calin Ciubotari, 7iasi.ro