Vremea florilor ce mor

bcritic.ro

Sinuciderea este un subiect greu, apăsător. Localitățile miniere catastrofal transformate în post-miniere, așijderea. Spectacolul Trilogia Minelor. Flori nu putea fi decât o furtună. Care nu ajută florile să crească, ci le culcă la pământ. Ale cărei tunete se înfig în inimă și îi ucid cristalul, strălucirea. Oamenii sunt împietriți, înecați în alcoolul care rămâne unica plăcere. Unica modalitate de a visa. Unica speranță. Aceeași care îi duce, rând pe rând, spre pădurea ai cărei copaci îi vor ajuta să își ia viața. Viața este golită de sens, astfel că trupul urmează să fie golit de un suflet demult înghețat. Într-un loc unde iubirea nu își află împlinirea, oamenii nu își mai simt inima. Lipsa de sens transformă tradițiile în întuneric și întunericul în moarte.

Spectacolul pus în scenă de Teatrul Dramaturgilor Români din București surprinde, în structura sa, exact spiritul local. Este o tristețe abisală, sumbru, presărat pe alocuri cu mici replici amuzante. Spectatorul râde, apoi se întristează iar, privind acele personaje care caută în bezna tumultoasă a unei vijelii ce se va potoli doar în legănatul ușor al ștreangului.

Vremea florilor ce mor