Teatrul Act Cronici Facebook

Teatrul ACT, Entheos & GrayPlay performing arts

de Mike Bartlett | traducere: Horia Suru

cockosi regia horia suru_

Premieră națională

Regie și ilustrație muzicală: Horia Suru
Scenografie: Steliana Stefanescu
Poster: Liviu Bulea

Distributie:

Rares Florin Stoica

Fulvia Folosea

Vlad Nemes

Ionel Mihailescu

Prezentare: O poveste despre iubire pentru cei care stiu ca nu exista happily ever after in viata reala, unde in doze mai mici sau mari frica, lasitatea, indecizia, vinovatia, greselile, nehotararea, esecul si confuzia sunt parte integranta a oricarei relatii. Ca si efortul de a o mentine. Ca si umorul care transforma acest efort constient in drag si placere.

Dar cat si pana cand merita sa lupti pentru o relatie si cum stii cand ar trebui sa pleci? Cat este vorba despre celalalt in aceasta lupta si cat este vorba despre tine de fapt? Lupta pentru iubire este un lucru firesc sau insasi faptul ca te afli in situatia de a lupta este un puternic semnal ca trebuie sa renunti si sa pleci?

Un spectacol despre comunitatea gay? Dimpotrivă, despre relațiile umane. Se iubesc de șapte ani. Locuiesc împreună. Când, la un moment dat, între cei doi bărbați intervine o femeie. Ea luptă să-l câștige pe John. El luptă să-l păstreze pe John. Tensiunea situației declanșează în băiatul râvnit de amândoi o criză de identitate în toată regula. Cine va câștiga? În momentul în care o hotărâre începe să prindă contur și noi respirăm ușurați că John tocmai a ales, intervine elementul surpriză.

Până atunci însă, prietenie, onestitate și dicuțiile unor oameni inteligenți despre relație. Nu de puține ori, însă, și lupte de putere. Fiecare își înfige bocancii în vulnerabilitățile celuilalt. După ani petrecuți împreună, cei doi le ochesc cu precizie. Pe scurt, relații volatile în desfășurare: tensionate, pasionale, când pline de înțelegere, când pe muche de dragoste-ură. Inevitabil, însoțite de nevoia de siguranță și teama de asumare.

În 2010, piesa Cock de Mike Bartlett, prezentată în premieră la Royal Court, în Londra, a câștigat Premiul „Laurence Olivier”, cea mai importantă distincție britanică. În scurt timp, piesa a fost montată pe Broadway.

Blogul spectacolului cockoși: cock.grayplay.ro

Data premierei: 5 februarie 2014

Participari in festivaluri:

  • Festivalul International de Teatru Nou FTN2 Arad 2014
  • Festivalul GALACTORIA, ed. a X-a, Cluj Napoca 2014
  • Festivalul de Teatru Piatra Neamt 2015
  • Festivalul National de Teatru Independent Bucuresti 2014
  • Bucharest Fringe 2014 – Cel mai bun spectacol și cea mai bună regie
  • Festivalul de Teatru -NottDependent – Teatrul Nottara Bucuresti 2017
  • Festivalul de Teatru Independent Targu Mures 2017
  • Nominalizare pentru Debut – Vlad Nemes la Premiile UNITER 2015

 

★★★★★ “Mergeţi şi vizionaţi acest spectacol pentru că, în mod cert, nu veţi fi dezamăgiţi! Veţi asista la o discuţie inteligentă pe tema prieteniei, a dragostei, a identităţii şi a sacrificiului în numele unui ideal..” Elena Manea, Revista Cultura

★★★★★ “Tensionat şi super-inteligent construit, fără excrescenţe şi fără răsfăţuri regizorale, fără banalităţi glazurate oferite drept trufandale, fără goluri de aer ori căderi de tensiune. Cu învolburări în crescendo, cu încrâncenări atent cumpănite, cu multă, cu foarte multă umanitate. Cu o autenticitate absolut copleşitoare, cu un efect de real niciodată fisurat.” Mircea Morariu, Adevărul

★★★★★ “ Prin construirea unei retorici a angoasei şi prin fragilizarea oricărei arhitecturi erotice încadrabile într-un gen, Horia Suru oferă publicului bucureştean expunerea dezechilibrantă a conştiinţelor unor nevinovaţi care îi fac pe alţi nevinovaţi să sufere. ” Beatrice Lepădat, Liternet

★★★★★ “ Cockoşi este un spectacol curajos, despre cine sîntem şi pe cine iubim. Şi despre cît de greu e să aflăm asta.”. Oana Stoica, Dilema Veche

★★★★★”avem de-a face cu o construcție impecabilă atât din punct de vedere regizoral, cât și din punct de vedere al interpretării.” Monica Andronescu, Yorick

★★★★★ “un regizor în care arde focul sacru şi care trudeşte atent pe lângă personajele de la care învaţă la fiecare reprezentaţie” Loreta Popa, Jurnalul

un spectacol la care se râde bine, dar se poate şi plânge la fel de bine.Citeste mai mult: adev.ro/n0gv16
se râde bine, dar se poate şi plânge la fel de bineCiteste mai mult: adev.ro/n0gv16