Horia Suru – interviu Braila Chirei

posted in: Interviuri | 0

Armanda Filipine   Braila Chirei

De unde vine dorinţa asta, de a face regie, la un actor – este adevărat, unul cu palmares?

Nu aş zice neapărat că dorinţa de a face regie e cea mai fericită formulare. Poate că e o necesitate, un actor în cariera lui nu se întâlneşte des cu rolurile preferate, temele care îl interesează, direcţiile în care ar dori să construiască etc. Caut să regizez situaţii şi personaje pe care eu însumi aş vrea să le joc (deşi niciodată nu aş juca în propria-mi regie, e un pact pe care l-am facut cu mine şi nu-l voi încălca). Fiind actor, înţelegând actorii, ei devin preocuparea mea principală şi în acelaşi timp sursa primă de inspiraţie în spectacolele mele. Modelez o scenă sau un spectacol întreg când propunerile unuia sau altuia mă conving. Nu caut să-i trag cu de-a sila în lumea mea ci mai degrabă să mă introduc eu în lumile lor personale şi să selectez de acolo ceea ce am nevoie. Mai mult decât peisajul muzical sau imagistic mă interesează traseul unui personaj în lumea creată de mine. Şi în acest spectacol am avut timpul de a-i observa pe copii (care au inceput cu 3 săptămâni de antrenament fizic cu Adrian Iacov şi Workshop de dans cu coregrafa Sophie Robinson) şi pe actori (la lecturile la masă) până am făcut selecţia finală şi apoi distribuţia. Au avut toţi şansa să arate şi să se arate până să începem propriu-zis să construim spectacolul. Pe de altă parte, am început să regizez spectacole cu tineri de la vârsta de 16 ani, continuând şi în facultate şi după ce am început să lucrez la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Cunosc foarte bine acest segment de vârstă (perioada liceului) şi în egală măsură mă preocupă această vârstă a întrebărilor, a nesiguranţei, a dezvoltării în gândire, în corp, a senzualităţii şi sexualităţii incipiente, a marilor pasiuni, a greşelilor, a alegerilor…E o vârstă extrem de vie, de energică şi în acelaşi timp extrem de adevărată; bineînţeles că încerc în aceste spectacole să mă folosesc la maximum de vitalitatea şi dorinţa lor de viaţă, de a se exprima liber, fără constrângeri.