„Şi magia s-a petrecut…“ (interviu Columbinus)

posted in: Interviuri | 0

 

Pe 20 februarie 2016, la Teatrul Municipal Baia Mare, a avut loc premiera spectacolului Columbinus de Stephan Karam şi PJ Paparelli, regia Horia Suru. Un lucru inedit la această producţie este prezenţa în distribuţie a patru actori debutanţi (Ciprian Valea, Eduard Trifa, Carina Wagner şi Denisa Blag) studenţi în anul trei la clasa Ionuţ Caras şi Mara Opriş. Am stat de vorbă cu aceştia, cu regizorul spectacolului şi cu scenograful Cristian Marin despre prima lor experienţă pe scena teatrului băimărean.
Mirela Sandu: E prima voastră experienţă pe o scenă profesionistă. Ce a însemnat pentru voi studenţi fiind să debutaţi într-un spectacol la Baia Mare?
Ciprian Valea: Mă bucură foarte tare faptul că am ocazia să lucrez într-un teatru profesionist. Când am ajuns la Baia Mare eram pregătit pentru orice. Ca experienţă de lucru, aş spune că a fost una destul de dură, dar cu rezultate foarte bune.
M.S.: În ce sens a fost o experienţă dură?
C.V.: Tot procesul a fost unul dur, dar nu în sensul negativ. A fost foarte intens ca pregătire fizică şi în timpul repetiţiilor. M.S.: Cum arăta o zi din acea perioadă?
C.V.: Toate zilele semănau între ele: ne trezeam la opt dimineaţa, programul începea la zece, aveam o pauză pe la cinci sau şapte – în funcţie de cât de intensă era acea zi de lucru – iar apoi reluam repetiţia şi terminam pe la zece, uneori chiar la unsprezece. Dimineaţa aveam încălzire cu Sophie Duncan, după care, ziua era structurată o parte pentru tot ceea ce însemna mişcarea spectacolului şi una pe lucrul cu Horia Suru pentru nivelarea şi şlefuirea părţii coregrafice. În ultima perioadă seara făceam repetiţii generale. Primele au fost groaznice pentru că scenele începeau să se lege între ele şi, la un moment dat, ne-am dat seama unele dintre lucrurile pe care le făcusem până atunci nu se legau cu ideea spectacolului. Din fericire, am trecut cu bine şi de această etapă. În acest moment sunt foarte mulţumit şi împăcat şi profit de ocazie pentru a le mulţumi lui Horia Suru, lui Cristian Marin şi Sophiei Duncan pentru că ne-au ajutat să ducem totul la bun sfârşit. Multe dintre lucrurile pe care ni le-am propus la început şi la care visam au fost atinse. Cred foarte tare că în timp spectacolul va fi din ce mai bine. Premiera este doar punctul de plecare.
M.S.:Cum a fost publicul la primele reprezentaţii?

C.V.: Totul este foarte diferit atunci când sunt oameni în sală pentru că apar emoţiile, iar lupta pe care o dăm cu noi este legată de acestea. La repetiţii lucrurile se leagă, cautăm, ştim ce avem de făcut, suntem mai siguri pe noi şi nu tremurăm de frica celui din faţa noastră. În momentul în care publicul este în sală şi le vezi privirile, automat ceva se modifică, creierul nu te mai ajută şi apar blankuri, iar colegii sunt în aceeaşi stare… Tremură cu toţii. A fost foarte greu la primele reprezentaţii. Eram într-o tensiune foarte mare, iar lucrul acesta mi-a dat mult de furcă pentru că oboseam din cauza emoţiilor. Aseară, de exemplu, m-am simţit obosit tot timpul spectacolului. Dar faptul că aveam energie mi-a dat curaj. M-am bucurat foarte tare când am văzut că publicul reacţiona. Interacţiunea cu publicul se întâmplă mai ales la spectacolele de improvizaţie. La cele mai serioase, spectatorii sunt atenţi, dar nu se manifestă. Ne-a surprins momentul în care am salutat şi oamenii ne-au răspuns. Am realizat că, într-un fel, îi câştigasem deja.

Citeste mai mult: adev.ro/o42xir