Nicolae Prelipceanu în Revista “Teatrul Azi”, numărul 10-11/ 2012
Asa s-ar intitula piesa care a dat prilejul unui spectacol foarte sofisticat al Teatrului George Bacovia din Bacau. Numai ca ea se intituleaza, dupa cum e moda azi, in englezeste, We Are Camera desi e scrisa de un neamt, Fritz Kater.
Tanarul regizor Horia Suru a efectuat un decupaj absolut cinematografic, halucinant as zice, daca n-ar fi banal, pentru ca timpii sunt aboliti, personajul principal e declarat mort in primele trei fraze, pentru a fi vazut retraind, poate in memoria familiei sale, ultimele sale calatorii, de fapt o fuga din fata unui destin pe care nu-l mai poate gestiona: “Papa, unde esti tu acum? Mort de la otrava alora de la NATO care a crescut in corpul tau. Sau te-au omorat aia de la Stasi? Sau murisesi tu singur, asa, in baia aia a ta? Nici macar nu vreau sa stiu.” Cu aceasta replica a Sonjei, fiica unui personaj complex si ocult, spion cautat nu se stie de cine, poate de toti, se deschide piesa si spectacolul. Urmeaza fuga familiei in Finlanda, unde “nu trebuie sa bei incontinuu”, pentru ca bautura e prea scumpa, spune tatal care a baut si va mai bea.
Rand pe rand, personajele isi dezvaluie singure indeletnicirile, caracterul, ceea ce este in masura sa contrarieze un spectator obisnuit cu un teatru mai traditional, unde totul se afla prin intamplari si replici. Fireste, sexul este prezent in toata aceasta poveste, asa cum el nu lipseste din mai niciuna dintre piesele scrise in ultimii ani. El este preocuparea mai mult a sotiei spionului, care se si incurca cu un vag receptioner de la hotelul unde ajung cu totii, in timp ce familia ei doarme, daca nu ma insel. Spun daca nu ma insel, pentru ca lucrurile nu se lamuresc niciodata in aceasta piesa ciudata care are, parca, rolul de a demonstra iluzia vietii, iluzia a tot ce ni se pare ca ni se intampla, ca lumea e imposibil de cunoscut si de explicat in termeni clari. Un fel de alta La vida es sueno… Dar un sueno din alte vremi decat cel dintai.
Regizorul Horia Suru a lucrat impreuna cu scenograful Marian Vasii la niste module ciudate, care pot deveni scari, paturi, mese, iarasi obiecte iluzorii dintr-o lume imposibil de cunoscut, daca nu ai datele dinainte fixate. Acestea se ridica, sunt culcate, iar actorii se catara pe ele, se incolacesc pe picioarele lor, intr-o miscare extrem de rapida si de bine dirijata, acrobatica aproape, care da impresia de vertij spectatorului, mai ales celui obisnuit cu un alt fel de teatru, asa cum, se pare, s-a practicat pana acum la Bacau. Daca Stefan Ionescu, in rolul Papá (nu Pàpa) este satisfacator, cu o prestatie medie, in timp ce Bogdan Buzdugan, in rolul John, receptionerul si altele, mai putin clare, pare adesea strain de rol, Eliza Noemi Judeu, remarcata si la festivalul de asta primavara, al recitalurilor dramatice face in Mama un rol de compozitie extrem de dificil, cu o adevarata virtuozitate si chiar atunci cand este uitata- de autor in colaborare cu regizorul- intr-un colt al scenei improvizate in sala de la subsolul teatrului, stii ca este acolo, prezenta, vie, si abia asteapta sa-si reverse energia si forta asupra celorlalti, inviindu-i pe toti. Surprinzatori cei doi copii ai familiei, copii si in realitate, elevi in clasa a zecea la un liceu din localitate, Eric Tutuianu si Maria Covaliu, siguri pe ei in cea mai mare parte a timpului, el fiind si cel cu camera, cel care inregistreaza totul pentru eternitate, cel care ne-a fotografiat si pe noi, spectatorii, pentru a ne reda noua insine, mai tarziu, in timpul spectacolului, in chip de, probabil, bonus. Se folosesc din greu luminile, se sting si se aprind, se face exces de miscare si, uneori, de strigate, de muzica din zilele noastre si ale lor, intr-un vartej care mi-a amintit unul dintre recitalurile nepremiate de asta primavara, prea greu, totusi, pentru actrita care-l prezenta.
Teatrul “George Bacovia”, Bacau – We ARe CAMeRA de Fritz Kater, in romaneste de Victor Scoradet. Regia: Horia Suru. Scenografia: Marian Vasii. Cu: Stefan Ionescu (Papa), Eliza Noemi Judeu (Mama), Bogdan Buzdugan (John), Eric Tutuianu (Mirco), Maria Covaliu- in alte seri: Minodora Broscoi (Sonja). Data spectacolului: 17 iunie 2012