Tristă piesă, aparte, atipică punerea în scenă. Duritatea adevărului grăit de diverse personaje m-a urmărit tot drumul către Brașov. La ceas de seară, cred că îmi ștergeam o lacrimă dată de vortexul pe care îl trăiam.
„Și liniștea are puls” reproduce disiparea și serializarea vremii noastre, în care până și sărbătorile sunt trase la xerox: „Bem șampanie proastă și ne uităm la artificiile altor oameni”.
În Și liniștea are puls regizorul schițează portativele unui blues al condiției umane, mergând mai departe decât propunerea dramaturgică ce oferea doar exemplificarea printr-un exercițiu de bipolaritate.
Și liniștea are puls, contrar titlului, nu-ți dă timp pentru liniște pentru că trebuie să ții pasul cu ceea ce se întâmplă în jurul tău.
Un spectacol despre care se va vorbi şi pe care îl recomand oricărui spectator dornic de experiment teatral bine articulat in jurul unei idei şi bine structurat din punct de vedere regizoral.
Spectacolul Și liniștea are puls este unul atipic. Este o intensă și adevărată experiență. Spectatorii sunt invitați să se miște permanent printre piesele de decor, urmărind actorii îndeaproape.