Trei + unu = Actorchestra
Se adună laolaltă trei tineri actori. Se adaugă un tânăr regizor. Se amestecă bine, pentru omogenizare. Ṣi iese „Actorchestra“. Se serveṣte în doze mici, de câte o oră, pentru că în cantităṭi mari, râsul poate provoca decesul (de unde expresia: a muri de râs).
Aceṣti patru tineri se fac „vinovaṭi” dacă, ajungând acasă, după ce le-aṭi văzut spectacolul „Actorchestra”, la Sala Mică a Teatrului Naṭional din Bucureṣti, nu vi se va mai părea nici că soacra e prea acră, nici că ṣase zile fără apă caldă înseamnă sfârṣitul lumii. Pentru că veṭi fi avut porṭia de bună dispoziṭie, care face suportabil tot restul. Cei trei + unu s-au hotărât să ne spună – mai curând să ne cânte – povestea concurenṭei în care intră performerii din orice colṭ al lumii, pentru a câṣtiga pe scenă, el ṣi numai el, atenṭia publicului. „Actorchestra” este istorioara comică a luptei actorilor de a ieṣi în faṭă. Iar ea, lupta, rămâne mereu în culise, fiindcă la lovituri sub centură recurge. Cei trei+unu o aduc însă în luminile rampei. Cu mult umor.
Am vrut să aflu de la sursă, adică de la tinerii creatori, cum s-a născut proiectul.
Horia Suru – Este o combinaṭie între muzică ṣi teatru. Muzica devine limbaj teatral, înlocuieṣte cuvintele, iar povestea este spusă în alt fel. Teatrul Naṭional din Bucuresti a decis, prin Centrul său de Cercetare ṣi Creaṭie Teatrală „Ion Sava”, să deschidă uṣa tinerilor creatori, care nu îṣi prea găsesc locul pe scenele de stat . Aṣa că a lansat Programul 9G (coordonat de Cristiana Gavrilă), o competiṭie prin care îṣi va îmbogăṭi repertoriul cu noi producṭii, proiecte independente ale tinerilor, adoptate de venerabila instituṭie, care a pus la dispoziṭie întregul mecanism de producṭie.