NSFW și POINT, împreună la început de drum

posted in: Cronici | 0

Oana Bogzaru yorick.ro

Un nou spațiu destinat culturii și-a făcut apariția pe strada Eremia Grigorescu, plasat fatidic (sau nu, rămâne de văzut) între două instituții de renume, Teatrul Bulandra și Teatrul Țăndărică. POINT, între cele două veterane, a prins aerul unei case care se dorește a fi nobilă și modernă, discretă și elitistă. Încă de la prima ieșire în lume pare să-și fi atras un anumit segment de public, iar prin spectacolul care a inaugurat-o, și-a trasat primele linii fine ale unui posibil profil. „NSFW”, a transformat această casă fancy, destinată teatrului, într-un teren de luptă între două redacții, între două sexe și, în final, într-o panoramă cinică a lumii media în care oamenii se zbat ca peștele pe uscat, pentru o ultimă gură de aer care echivalează cu încă un minut de faimă și succes. Textul „NSFW” (Not Safe For Work) de Lucy Kirkwood, tânără scriitoare de origine britanică, deja câștigătoare a unui premiu Laurence Olivier, este montat pentru prima dată în România de către regizorul Horia Suru, care și-a dezvoltat de-a lungul timpului o afinitate pentru dramaturgia contemporană.

(…) În cea de-a doua parte a spectacolului „NSFW” se schimbă complet registrul. Regizorul se folosește și de subsolul spațiului POINT pentru a crea o altă redacție, Electra. Aici, Horia Suru se simte în elementul său, căci se poate juca în zonele obscure ale ființei umane, îi poate diseca obsesiile, și, eventual, le servește spectatorilor deghizate sub forma unor excentricități. Miranda (Ana-Maria Moldovan) este în primul rând un personaj care se armonizează cu scenografia, ba mai mult, o potențează. Demența feminismului se manifestă în nuanțe de roz puternic, pantofi cu puf și peruci. Ana-Maria Moldovan creează o Miranda care poate fi o femme fatale, o femeie de succes, o artistă, un leader, adică o femeie totală…

(…) Spectacolul „NSFW” este o comedie neagră ponderată, din care transpare mai degrabă cinismul raportat la condiția omului în societatea de consum, decât umorul naiv, menit să inducă un zâmbet inocent pe fața spectatorului. Horia Suru creează un spectacol relativ ușor de îngurgitat, având în vedere problemele atinse. Personajele sale nu sunt rupte dintr-o societate exclusiv occidentală, ci par, totuși, oamenii pe care îi poți întâlni oricând în jurul tău. Doar lumea Mirandei rămâne un univers al experimentului, al jocului, al căutării de noi sensuri și forme de exprimare, un fragment de spectacol care, în funcție de gusturile fiecăruia, poate crea senzația de „nu vreau să se termine…”.

Citește articolul complet pe site-ul yorick.ro.