LSD Theatre SHOW în revista IGLOO

posted in: Cronici | 0

Ioanina Pavel  Revista IGLOO

LSD Theatre SHOW – exercitii de respiratie si ridicare sisifica din sant

“Probabil ca zaharul ne omoara pe toti” si alte adevaruri care rasuna cu ecou perpetuu in hipofiza tarii asteia apartin unui monolog savuros pe care Isabela Neamtu, vocea feminina a unui nou show flamboaiant si halucinant, il tipa din rarunchi. Cuvintele ei si ale lui Matei Chioariu, celalalt ‘orator’, uneori interlocutor si alteori ‘prunc’ incarcat religios, revin, la ruminare, din nou si din nou, ca emblematice pentru societatea fals sclipicioasa si declarativ religioasa in care ne-nvartim.

Textul dramaturgului premiat la Tony, Christopher Durang, e pus in scena si in lumina unor neoane stridente de Horia Suru, iar actorii nostri il enunta tensionat in deplina cunostinta a multelor cauze si cazuri de frustrare puse pe tapet. Care dintre noi n-a reactionat cu o strangere de buze si de inima in fata ultimei picaturi din lungul sir de chinuri urbane zilnice? Tot ce face Isabela, in rol de somera “labila psihic” si dezgustata de fericitii fatisi, este sa urmareasca picatura pana la inexorabila concluzie: BOOM! Daca Ea curteaza urland participarea publicului, Matei incearca sa-si atraga acalmia cu un flaut, smucind de-o perdea tesuta din medicamente si terapie comportamentala. Ea maniaca, El depresiv, captiveaza pe scena Godot-ului, luand cuvantul si separat, si in sketch-uri onirice impartasite – o impreunare tragicomica, potentata cu rasete de sitcom, tunete si zeci de alte sonoritati mixate live de Rufi.

Reclame si talk-show-uri care ataca sala cu propria neverosimilitate sunt reimaginate in cheie abuziva, impletindu-se contra-realist in trip-ul cuplului. Simultan, progresiv, miturile identitatii si actului sexual, subiect acaparant al Americii anilor ’80, serpuiesc la suprafata acestei efervescente in doi. Intre nevroza si himere, se va alege imnul prigonitilor sortii, un “Don’t Stop Me Now” exploziv care ne arunca tuturor manusa unor zece minute de claritate sau a unei vieti neimplinite asumat si cu gura pana la urechi – “Radeti, radeti…si o sa plangeti singuri mai tarziu”.

Citește articolul complet pe site-ul revistei IGLOO, nr.146 februarie 2014.

Leave a Reply

Your email address will not be published.