De cinci stele (cronică Mircea Morariu)

posted in: Cronici | 0

Mircea Morariu adevarul.ro

Feluritele ipostaze şi frământări ale „cuplului modificat” se pot regăsi în literatură încă din Antichitate care, în ceea ce priveşte tema, dă semne a fi fost mai open mind chiar decât atât de lipsita noastră de inhibiţii contemporaneitate.

(…) Cock (acesta e titlul în limba engleză) e reprezentată în premieră pe ţară într-un spectacol cu trei producători şi cu un foarte bun regizor, Horia Suru, la Teatrul ACT din Bucureşti. L-am văzut la Arad în zilele Festivalului de Teatru Nou. Nu ştiu cum arată montarea la Bucureşti (cronicile citite spun că ar arăta foarte bine), dar la Arad s-a prezentat impecabil. Tensionat şi super-inteligent construit, fără excrescenţe şi fără răsfăţuri regizorale, fără banalităţi glazurate oferite drept trufandale, fără goluri de aer ori căderi de tensiune. Cu învolburări în crescendo, cu încrâncenări atent cumpănite, cu multă, cu foarte multă umanitate. Cu o autenticitate absolut copleşitoare, cu un efect de real niciodată fisurat. Nu ştiu nici dacă decorul imaginat de Steliana Ştefănescu pentru reprezentaţiile de la ACT a fost transportat la Arad în totalitatea lui. Dar ideea lui- un spaţiu sugerând un ring de box- mi se pare pe cât de simplă, pe atât de inspirată. Nu ştiu cum joacă la sediu Rareş Florin Stoica (John), Fulvia Folosea (W), Vlad Nemeş (M) sau Ionel Mihăilescu (F), dar la Arad au fost fără cusur. Spulberând astfel mitul inerentelor modificări calitative pe care le-ar suporta reprezentaţiile “în deplasare”. Rareş Florin Stoica, Fulvia Folosea şi Vlad Nemeş sunt trei actori foarte tineri. Au făcut studii de specialitate la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj. Au avut şansa de a fi fost toţi trei studenţii profesorului Miklós Bács. Care, spre a se mai dovedi o dată că România e ţara tuturor anomaliilor posibile, nu e chiar profesor, ci  doar conferenţiar, deşi performanţele sale într-ale pedagogiei teatrale pot fi de acum comparate cu acelea ale unui Ion Cojar sau Sanda Manu ce până mai ieri păreau de neegalat. Toţi trei ştiu meserie. Vorbesc clar, se aude absolut tot ceea ce spun, detaliu care înseamnă o performanţă în sine, ţinând cont de acustica deloc ideală a Studioului arădean. Toţi trei joacă cu o copleşitoare forţă lăuntrică. Coerent şi într-o chimie căreia cu greu i-ai putea aduce cel mai mic reproş. E meritul lor, e meritul regizorului Horia Suru.

Cockoşi sau spectacolul de cinci stele.

Citește articolul complet pe site-ul adevarul.ro.