Curat straight, curat gay ori categoric bisexual? (adevarul.ro)

posted in: Cronici | 0

Cristina Rusiecki Adevărul

Mike Bartlett este un tânăr autor britanic (34 de ani) care a ras cam toate premiile de dramaturgie din ultimii ani. Piesa lui, „Cockoşi“ („Cock“), montată în 2009 la Royal Court Theatre, în Londra, a câştigat Premiul „Laurence Olivier“ (cea mai importantă distincţie din Marea Britanie). În scurt timp, textul a fost montat pe Broadway. Mirosind succesul unui autor cu substanţă, inventiv în replică şi din cale afară de îndemânatic la construcţia situaţiilor dramatice, Teatrul ACT propune un experiment interesant: două premiere, una după alta, de acelaşi autor, „cont(r)ACTe“ (titlul original ‒ „Contractions“), în regia lui Cristi Juncu, scenografia Cosmin Ardeleanu, cu Diana Cavallioti şi Theodora Stanciu -, şi „Cockoşi“, în regia lui Horia Suru, scenografia Steliana Ştefănescu. Despre cea dintâi autorul ne dă câteva indicii: „Ca să fie politică, o piesă trebuie să-i forţeze pe oameni să se gândească la sistemele din spatele vieţii lor. Nu faci asta dezvăluind sistemul în întregime; o faci punând problema pe tapet şi încurajând publicul să investigheze singur. Cred că e mult mai interesant – şi dovedeşte mai multă încredere în inteligenţa oamenilor ˗, dacă tu, ca scriitor, nu-ţi etalezi propria perspectivă.“

Primul cuplu gay pe scenă, după două decenii

Cea de-a doua, „Cockoşi“, va intra, inevitabil, în istoria spectacolului de la noi: după douăzeci şi trei de ani de la montarea lui Lucian Giurchescu de la Teatrul de Comedie, „La papagalul verde“, vom vedea în România o piesă construită în jurul unui cuplu gay. O avangardă tristă, totuşi, dacă ne gândim că lumea civilizată şi-a reglat aceste probleme cam cu jumătate de secol în urmă.

Rareş Florin Stoica: „E pentru prima oară când pe scenă apare ceva atât de excentric pentru o ţară unde problema a fost astupată foarte mult timp. Nu înţeleg de ce ar trebui judecate aceste persoane. Fiecare este cum vrea el să fie. Mă bucur că sunt actor şi că pot să exprim lucrul acesta pe scenă.“

Fulvia Folosea: „Sper că dacă vor veni persoane care nu sunt de acord cu homosexualitatea să iasă de la acest spectacol un pic mai tolerante.“ Este necesar un asemenea spectacol la noi? Se pare că da, căci după avanpremieră, un spectator gay mărturisea: „Dacă aş fi văzut «Cockoşi» acum cinci-şase ani, m-aş fi lămurit şi aş fi ştiut exact ce hotărâri să iau în privinţa identităţii mele sexuale“.

Despre ce e vorba? Doi bărbaţi se iubesc de şapte ani. Locuiesc împreună. În momentul în care relaţia începe să se uzeze, între ei intervine o femeie. Presat emoţional, băiatul râvnit de ambele sexe se scufundă într-o criză de identitate în toată regula. Cine va câştiga? Tocmai când o hotărâre începe să prindă contur, iar publicul se relaxează şi respiră uşurat, intervine elementul surpriză.

Un spectacol despre comunitatea gay? Un spectacol despre iubire, prietenie, onestitate. Discuţiile unor oameni inteligenţi despre relaţie. Nu de puţine ori, însă, şi lupte de putere. Fiecare îşi înfige bocancii în vulnerabilităţile celuilalt. Pentru că, după ani petrecuţi împreună, ştie cum să le ochească cu precizie. Pe scurt, relaţii volatile în desfăşurare. Tensionate, pasionale. Când pline de înţelegere, când pe muchie de dragoste-ură. Însoţite, inevitabil, de nevoia de siguranţă şi de teama de asumare.

Horia Suru, regizorul spectacolului, traduce punctele de tensiune ale spectacolului:

Horia Suru: „Cât şi până când merită să lupţi pentru o relaţie? Cum ştii când ar trebui să pleci? Cât este vorba despre celălalt în această luptă şi cât despre tine? Lupta pentru iubire este firească? Sau însuşi faptul că te afli în situaţia de a lupta este un puternic semnal că trebuie să renunţi şi să pleci? Aşadar, o poveste pentru adulţi despre iubire. O poveste pentru cei care ştiu că nu există «happily ever after» în viaţa reală, unde în doze mai mici sau mari frica, laşitatea, indecizia, vinovăţia, greşelile, nehotărârea, eşecul şi confuzia sunt parte integrantă a oricărei relaţii. Ca şi efortul de a o menţine. Ca şi umorul care transformă acest efort conştient în drag şi plăcere.“

Ar fi, deci, nedrept şi pentru text, şi pentru spectacol să încadrăm „Cockoşi“ în cercul strâmt al militantismului pentru drepturile celor discriminaţi. Cu atât mai mult cu cât tensiunea dramatică şi incandescenţa emoţională, profund umane, ţin de mecanismele când extatice, când dureroase pe care le desfăşoară orice poveste de dragoste. Iar acestea se simt cu mare intensitate, mai ales când e vorba de trei tineri actori plini de talent, dar şi de profesionalism, toţi absolvenţi la Cluj (la fel ca regizorul) la clasa profesorului Bács Miklós (ştiţi dumneavoastră, actorul de la Teatrul Maghiar din Cluj, acela despre care nu de puţine ori am auzit şoptindu-se: „cel mai bun prof de actorie din ţară!“).

Citește articolul complet pe site-ul adevarul.ro.